Am citit ieri, pe acest site (n.r. Hydepark.ro), un articol jenant al unui individ așijderea, în care era invocat principiul neretroactivității legii pentru a bagateliza informațiile (și implicațiile) pe care le-a făcut publice ieri Monica Macovei referitoare la ilegalitatea începerii activităților miniere de la Roșia Montană.
În mod normal nu răspund propagandiștilor sau postacilor pe bani, fie ei ai partidelor sau ai Roșia Montană Gold Corporation (RMGC). Cum, însă, am primit întrebări oneste cu privire la acest aspect și pentru că informațiile de ieri ale Monicăi Macovei aduc la lumină și responsabilitățile și răspunderea legală, civilă sau penală, a angajaților Ministerului Mediului cu privire la eliberarea acordului de mediu pentru exploatarea de la Roșia Montană, am să explic mai pe îndelete situația.
Reiau pe scurt ce a scris ieri Monica Macovei:
RMGC afirmă public că deține o licență de exploatare validă, aprobată printr-o hotărâre de guvern din 1999. De fapt, pentru a începe exploatarea, RMGC are nevoie de altă licență. Și asta, din două motive:
1. Conform art. 22 din Legea minelor 85/2003, pentru începerea activității miniere prevăzute în licență este necesară, printre altele, obținerea unui acord de mediu în maximum 180 de zile de la acordarea licenței de exploatare. La un simplu calcul, acest termen a fost depășit cu 12 ani. In aceste condiții, orice activitate minieră la Roșia Montană pe baza licenței din 1999 este ilegală;
2. Licența nr. 47/1999 era pentru mina veche, exploatată de Minvest (statul roman) și închisă în 2006. Pentru proiectul minier pe care îl promovează RMGC, perimetrul a fost modificat de câteva ori. Asta înseamnă că RMGC are un nou proiect pentru care, logic, trebuie o nouă licență.
Așadar, pentru că RMGC nu are o licență validă, Ministerul Mediului nu ar trebui să elibereze acordul de mediu pentru începerea exploatării. Mai mult, cele două argumente nu trebuie să fie cumulativ adevărate pentru a opri procedura actuală de aprobare a începerii exploatării cu cianuri de la Roșia Montană. Oricare dintre ele este un motiv suficient pentru a face acest lucru.
Revenind la propagandistul RMGC, acesta afirma ieri că legea minelor din 2003 nu se aplică unui proiect din 1999, invocând principiul neretroactivității legii. Chiar făcând abstracție de faptul că proiectul RMGC este un alt proiect decât cel pentru care s-a acordat licența, nu pot decât să constat ca bate câmpii. El sau, probabil, vreun avocat al RMGC care ar trebui concediat.
Legea de procedură este de imediată aplicare, iar regulile de procedură civilă și penală se aplică pentru toate procesele în curs, pentru toate contractele existente, pentru toate situatiile juridice in curs de formare. Procesul de avizare a începerii activității miniere nu este finalizat și, ca atare, se aplică legea în vigoare, nu cea abrogată. Actele procedurale noi efectuate de RMGC se supun noii legi. Ah, dacă activitatea minieră începea în 2002, cu respectarea legilor în vigoare de la acel moment, iar ulterior cereai oprirea proiectului pe motive de procedură în baza unei legi din 2003, atunci argumentul avea sens, puteai vorbi de neretroactivitate. Nu este, însă, cazul. Sau, să dau un exemplu ipotetic, în cursul unui proces penal nu poți urla ca tu nu te supui unei analize ADN pentru că la data când ai făcut crima nu era prevazută ca procedeu probatoriu.
Îmi este destul de evident că RMGC și propagandiștii și postacii companiei au fost prinși pe picior greșit ieri. Blocajul mediatic cvasitotal la nivelul presei centrale al știrii de ieri, precum și slabele comentarii ale postacilor RMGC (se pot observa cu usurinta prin redundanța lor, copy/paste adesea, în subsolul știrilor de ziar), mi-au arătat ca au o problemă gravă. As vrea, însă, să le fie un lucru clar: argumentele nu sunt pentru ei, ci pentru oamenii care vor să înțeleagă și pentru, de subliniat, angajații statului, în particular cei ai Ministerului Mediului, care își asumă responsabilități și consecințe legale pentru semnăturile lor.
În orice caz, ziua de ieri a fost instructivă pentru mine. Aș spune specială. Nu sunt un ecologist, dimpotrivă. Susțin, de exemplu, energia nucleară. Am îmbrațișat cauza Roșia Montană pentru că am observat aspectele ilegale, pentru că îmi pare o evidență că mulți politicieni nu fac lobby proiectului în mod dezinteresat și pentru că cred sincer că proiectul e o înșelăciune și o bombă ecologică pentru viitorul regiunii. Fie și dacă aveam vreo îndoială cu privire la poziția mea, s-a spulberat. O companie care își promovează proiectul cumparând cenzură în media și cu postaci dizgratioși este o companie cu comportament mafiot. Banuiesc că asta înțeleg ei prin PR.Vă anunț, de asemenea, că în ciuda embargoului mediatic pe informațiile date de Monica Macovei, postarea ei de ieri a avut cel mai mare număr de vizitatori și comentarii din istoria blog-ului.
Sunt un înfocat adversar al exploatării cu cianuri, ba cred că zăcămintele României ar trebui exploatate de statul român în interesul cetăţenilor români, asta dacă-i musai să se facă asta.
RăspundeţiȘtergereExistă o soluţie simplă care rezolvă problema printr-un simplă lege, declararea Roşiei Montane ca parc naţional şi şantierul arheologic de acolo justifică o astfel de acţiune. Nu numai că astfel se va împiedica distrugerea Roşiei Montana, dar va folosi şi ecologizării ei de urmele vechii exploatări.