Intoarcerea cu spatele la popor. Despre coliziunea cu statul de drept a presedintelui Basescu

Ieri seara am fost cu totii martorii unui spectacol de magie neagra: in mai putin de o ora, presedintele Romaniei s-a comportat ca un sef de trib si, intr-un dans ritualic, a sacrificat perspectivele statului de drept in Romania si si-a schimbat cursul carierei politice sarind cu picioarele pe una dintre putinele institutii din Romania care, prin performanta, ne impinge de la spate in spatiul democratic al Occidentului.

Agitand deasupra capului ghioaga unor cifre false si a unor insinuari preluate din pubela Antenelor, presedintele a crapat teasta regulii impersonale, general valabile pentru oricine si fara exceptie, si a readus arbitrariul “satisfactiei” printre mijloacele juridice ale statului roman. Pe baza declaratiilor acestuia, impunitatea va redeveni o urgenta transpartinica a oamenilor politici; ei vor fi anchetati doar daca probele, cum ne spune presedintele, “satisfac” Parlamentul sau Presedintia. Filtrul dreptatii se muta, deci, in zona obscura a interesului politic care, nu-i asa, trebuie satisfacut. Multumirea omului de rand ca traieste intr-o tara dreapta este trecuta in plan secund: el si numai el poate fi anchetat in absenta satisfactiei de partid, doar el poate fi arestat fara avize intermediare date de prieteni si colegi, exclusiv el isi poate frange cariera sau viata in procedurile judiciare. Politicianul este exceptat; traim, vorba lui Adrian Severin, intr-un exceptionalism, cel al coruptiei romanesti ce se perpetueaza satisfacut la nivel inalt.

Sub acoperirea unei dezamagiri si a unui esec al DNA, posibil imputabil procurorului de caz - achitarea lui Adrian Nastase intr-unul din cele 3 dosare de coruptie -, Traian Basescu a reusit sa recredibilizeze manifestarile discursive ale sleahtei transpartinice de penali, inchipuite victime politice ale dictaturii basesciene, si a dinamitat imaginea unei institutii care cu greu a supravietuit asaltului permanent al minciunii media si politice si care isi castigase in ultima vreme nu doar recunoastere europeana, ci si increderea romanilor.

“Cam jumătate din sentinţe au arătat oameni nevinovaţi”, ne-a spus domnul Basescu. In realitate, doar anul trecut, prin dosarele DNA, au fost condamnate 940 de persoane (dintre care, 154 definitiv). Au fost achitate 21. Adica un procent de 2,18% al celor trimisi in judecata si pentru care a fost pronuntata o sentinta in 2010 a fost achitat. Intre cifrele presedintelui si realitate este o prapastie de 48%, o diferenta mincinoasa care va fi capitalizata de reteaua Voicu, de cei aproape 20 de parlamentari trimisi in judecata pentru fapte de coruptie (5, deja dovediti infractori de instanta) si care ne reprezinta si fac legi pentru noi, de toti cei pentru care apartenenta la UE si statul de drept reprezinta amenintari directe la libertatea personala, zanganit de catuse si falimentul “business-ului” in varianta damboviteana (afaceri cu statul prin mita si licitatii trucate).

Procurorii, zice presedintele, practica “santajul” in instrumentarea dosarelor. O practica, ne mai spune el, de care nu a avut parte atunci cand el insusi a fost anchetat. Uita sa ne spuna doua lucruri: unu, aceasta este informatie aruncata pe piata de trustul inculpatului Voiculescu Dan si, doi, PNA-ul lui Amarie era, dovedit prin stenogramele sedintelor guvernului Nastase, instrumentul perfect pentru rafuieli politice, pavaza impunitatii politice si sperietoarea nasilor de tren.

Lipsa de profesionalism a procurorilor si nevinovatia inculpatilor, ne mai spune presedintele, sta vizibila in multitudinea sentintelor cu suspendarea executarii pedepsei. Ce treaba au procurorii cu practica instantelor? Si cum poti face o confuzie onesta intre achitare si condamnarea cu suspendare? Mai ieri il vedeam pe Nicolicea ranjind la televizor si explicand doct ca suspendarea pedepsei cu inchisoare in cazul lui Micky Spaga, zis Serban Mihailescu, arata nevinovatia acestuia. Nu este treaba DNA-ului sa rectifice o practica inepta a instantelor care considera pedepsirea aspra a coruptiei un moft al Comisiei Europene. Autismul CSM-ului si al Curtii Supreme in raport cu bunul simt si asteptarile romanilor nu poate fi in niciun fel si in niciun caz imputat procurorilor anticoruptie. In 2009, dintre cei condamnati pentru fapte de coruptie si/sau conexe faptelor de coruptie, doar un procent de 24,7% a intrat in inchisoare. Restul a fost “mustrat” de instante pentru hotie cu pedepse cu suspendare si trimis acasa sa-si faca sarbatorile in familie pe banii nostri, aia sutiti din buzunarul dumneavoastra. In 2010, procentul a crescut la 42%. Si, tot aici, sa mai clarific o minciuna vanturata de personajele insalubre ale spatiului public, gen Ciutacu sau Badea: restituirea la parchet a dosarelor pe motive procedurale este un mit, in 2010 existand 0 (zero) dosare intoarse de instante la DNA, iar in 2009, 3 (trei).


Nu stiu daca exista resorturi ascunse ale declaratiilor presedintelui, daca ele sunt efectul nestiintei sau al presiunilor politice. Este irelevant, raul a fost produs. Simbolic, acum, intreaga clasa politica a intrat in coliziune cu statul de drept. Confruntarea directa a politicianului cu legea se generalizeaza si raspunde asteptarilor, marturisite sau nu, ale celui mai insalubru si daunator palier al societatii romanesti: gruparea infractionala politicieni - oameni de afaceri - magistrati. Prin prestatia de ieri, una din cele mai importante transee care statea in calea viitoarei emasculari sau chiar desfiintari a DNA se niveleaza. Traian Basescu se desparte nu doar simbolic, ci cu efecte viitoare palpabile, de tema anticoruptiei si integritatii politice. Spre satisfactia partidelor, in cateva zeci de minute, s-a intors la popor…cu spatele.

Nota: Articol publicat pe www.hydepark.ro