Sindromul Ridzi. Despre cum sugrumam justitia si ne sinucidem tribal

"E un dosar instrumentat politic. S-a dorit denigrarea ... Reiese ca a fost rea-credinta, ca s-a raspuns la o anumita comanda politica si s-a dorit justitie la televizor si denigrarea ...". Asta spunea acum cativa ani un vicepresedinte de comisie juridica parlamentara. Se referea la Nastase, dar ii putem substitui numele cu cel al oricarui alt urmarit penal protejat de politicieni ai PSD, PNL, PC sau UDMR. Afirmatia e recurenta in ultimii 6 ani si principalul argument al apararii televizate in favoarea hotomanului cu functie inalta sau afaceri de partid.

Am spus de fiecare data, ca o evidenta, ca protectia politica oferita inculpatilor, indiferent de mijloace - tentative de intimidare si schimbare din functie a procurorilor anticoruptie, schimbarea legilor, inclusiv a Codului de procedura penala, blocarea dosarelor in Parlament, 'mineriade' media impotriva justitiei, intra in coliziune frontala cu obiectivele anticoruptie si de reforma a justitiei asumate prin Mecanismul de Cooperare si Verificare (mecanismul de monitorizare a justitiei din Romania al UE, gestionat de Comisia Europeana). Am afirmat chiar, un pic neonest, sansele fiind minime sau inexistente, ca naravurile politice in materie pot avea consecinte grave in plan extern, i.e. activarea clauzei de salvgardare. Nu mai e cazul astazi, perioada de 3 ani in care se putea folosi acest instrument fiind trecuta. Nici nu a fost vreun moment: nerecunoasterea hotararilor judecatoresti din Romania in spatiul UE ar fi fost un dezastru pentru firmele straine care au investit aici. 

Bun, raman si alte optiuni de conditionare, semnalele fiind explicite: blocarea aderarii la Schengen sau a unor fonduri europene. Le-am discutat la Comisie in 2008 si, intre timp, vad ca ele au intrat in discursul public al unor demnitari straini, cel mai recent exemplu fiind Cancelarul german. E o perspectiva amenintatoare si concreta. Daca aderarea la Schengen nu va fi conditionata de rezultatele in lupta anticoruptie, i.e. condamnari in instanta, va fi doar o chestiune de sansa politica sau dovada unei diplomatii eficiente, in niciun caz indiciul unor progrese in reforma justitiei. Si aici nu vorbesc de crearea unor instrumente legale, marota celor care mimeaza dorinta de reforma si care dau vina permanent pe calitatea actelor normative pentru a justifica lipsa rezultatelor. Arsenalul formal anticoruptie este formidabil, poate cel mai bun din spatiul european.  Aici e vorba de oameni si de vointa politica. Iar perspectivele sunt sumbre: un CSM care va ramane nereformat dupa alegerile de anul acesta, o clasa politica determinata sa pastreze justitia in zona gri a stagnarii si lipsei de responsabilitate si o societate civila aproape integral absorbita in jocul politic.

.

Tot la acel moment, incercam sa-i explic, pe indelete si cu o oarecare disperare, unui europarlamentar german din CSU, Markus Ferber, situatia din tara. Ceream ajutor si cu fiecare cuvant mai sapam la transeele din jurul unui DNA sub asediu total: mediatic, politic si legislativ. Desi simteam ca vorbesc in gol, am continuat sa-mi spun oful. La sfarsit, reactia m-a lasat fara aer: “pleaca din Romania; este ceea ce am de transmis tinerilor romani”. Nu am cine stie ce experienta a contactului formal cu demnitarii straini. Dar o astfel de replica cruda, adresata unui tanar care isi percepea interlocutorul ca aliat, iese din sfera uzualului, oricare ar fi acela. Si demonstreaza ceva: autoritatile europene nu cred nici cat negru sub unghie in buna credinta a politicienilor de la Bucuresti si in sansele ca acestia sa se tina de promisiuni.

Speram, totusi, la momentul acela, ca PDL-ul, ceva mai disciplinat si mai angajat in sustinerea reformelor ministrului Macovei si, ulterior, in opozitia parlamentara la dezmatul anti-DNA, va reprezenta, dupa alegeri, o oarecare garantie politica interna ca statul de drept nu va ramane un obiectiv de sertar si o speranta a generatiei la 30 de ani. Nu am vazut reprezentantii PDL agitandu-se public in perioada Chiuariu sau atunci cand actualul ministru al Justitiei, liberal la acea vreme, incerca sa-i faca vant lui Daniel Morar, dar macar votau disciplinat si constant in Parlament impotriva initiativelor pro-infractori de schimbare a codurilor sau de blocare a dosarelor de mare coruptie. Este atitudinea care a facut diferenta electorala, speranta care a facut cozi la votul din 2004 si promisiunea care a adus mandatele de parlamentar de aur in fata PSD-ului si chiar realegerea presedintelui. Fie si numai recentele cazuri Voicu si Vantu, cu implicatiile subsecvente, au aratat ca optiunea a fost justificata. Cu atat mai inexplicabila pare, deci, abandonarea sinucigasa a obiectivelor anticoruptie asumate electoral, mai ales cand au pierdut definitiv, printre altele, voturile bugetarilor. 

Sa incerc o explicatie. E vorba de sindromul Ridzi: constructia institutiilor pe principii etice tribale. Un sindrom de care sufera nu numai partidele, ci, as indrazni, mare parte a acestei societati. Am sa dau un exemplu. Ceea  ce este comun democratizarii primelor sau sporurilor, notiuni definite in mod normal pe baza unor principii de excelenta sau risc (vezi situatia de la Finante unde venitul, prin presiune sindicala, era asigurat tuturor prin stimulente de tot felul), nepotismului (vezi situatia de la penitenciare unde aproape jumatate din cei 12000 de angajati sunt rude) sau coruptiei mari si mici (mecanismul recomandarilor/pilelor si platilor mitei este identic celor doua) este morala personalizata, bazata pe afinitati de familie. Este tipul de onoare si angajament etic caracteristice familiilor mafiote (am vazut, cred, toti filme hollywoodiene). Nu e necesara o legatura de sange, ci doar aderenta la proiectia unui castig comun, pentru a genera si, apoi, perpetua mecanisme corupte si solidaritate trainica intre membrii tribului. O astfel de morala nu poate fi universalizata, caci ea reprezinta suma abstracta a unor interese particulare de grup. Pe baza ei sunt construite institutiile in Romania, fie ca vorbim de partide politice, de justitie sau agentii guvernamentale. Exact opusul statului de drept, in care principiul de universalizare sta la baza constructiei institutiilor si regulilor dupa care functioneaza: impersonale, general valabile pentru oricine, fara exceptie. Este principiul care a adus societatile occidentale in modernitate si care ne arunca, inca, pe noi in afara modernitatii. Tribalismul este ceea ce ne caracterizeaza.

Amploare fenomenului coruptiei (si aici nu vorbesc numai de bani, ci intr-un sens general) - solidaritatea transpartinica, refuzul sinucigas al reformei interne de partid, rezistenta generalizata la reforme, asocierile subterane intre media, partide si sindicate, sau coruptia justitiei  - devin, astfel, usor de inteles. De ce, totusi, sindromul Ridzi? Puteam sa-l numesc si sindromul Gutau, Solomon, Nastase, Patriciu sau altfel. L-am numit, totusi, Ridzi pentru ca este exemplul cel mai clar de orbire si manifestare politica in care atasamentele tribale primeaza asupra oricarui interes public general. Un partid care s-a definit prin discurs si, uneori, chiar gesturi anticoruptie, blocheaza de 9 luni, in dispret fata de cetateni si fata de propria istorie parlamentara, dosarul Ridzi in Camera Deputatilor. Mircia Gutau, primar de Valcea condamnat pentru coruptie, Antonie Solomon, primar de Craiova care a fost in arest preventiv si trimis in judecata pentru coruptie, alti trei primari recent condamnati sunt inca membri ai PDL. Pe la colturi sau in public, politicieni marcanti ai PDL, asemanator altor politicieni din PSD sau PNL, acuza ca dosarele sunt politice.  O structura ca DGIPI, aflata in curtea unui minister PDL, blocheaza de ceva timp transmiterea informatiilor relevante catre DNA. Inculpati cu ambitii la conducerea partidului isi tergiverseaza procesele si blocheaza introducerea in statutul PDL a unor mecanisme anticoruptie si de integritate. Si asa mai departe.

Nu stiu care va fi viitorul PDL. Inca mai sper vag ca acest partid este reformabil. PSD sau PNL sunt deja structuri incremenite intr-un proiect ciclic: castigi puterea prin coruptie si alimentezi coruptia prin putere politica. Ceea ce cred ca este esential, in acest moment, in care trebuie sa fim constienti ca mecanisme corupte guverneaza, intr-un fel sau altul, cvasitotalitatea institutiilor in Romania: abandonarea obiectivului de a scoate Romania de sub monitorizare europeana. Conditionarile europene au fost cele care au permis schimbari substantiale si rapide in societatea romaneasca in ultimii 20 de ani. Conditiile pentru aderare au insemnat tot atatea obiective si schimbari in bine pentru aceasta tara. Conditiile din Mecanismul de Cooperare si Verificare au reprezentat garantia minimala ca investigatiile procurorilor anticoruptie vor continua. Daca aderarea la Schengen poate insemna un pas inainte pentru statul de drept in Romania, atunci sunt primul care va sustine o astfel de conditionare. Daca un mecanism european anticoruptie inseamna respectarea unor reguli si atingerea unor indicatori comuni, atunci toti, cred, in frunte cu guvernul Romaniei, trebuie sa-l sustinem. Momentan, prin noi insine (fara aluzie ideologica) inseamna se ne perpetuam boala: sindromul Ridzi.

Haiducii de la sindicate

Fara comentarii, va invit sa urmariti investigatia jurnalistului Cosmin Savu de la Pro TV privind jaful generalizat de dupa 1990 al patrimoniului UGSR de catre noii lideri sindicali. Asa cum am promis, voi mai reveni asupra subiectului.

Cat valoreaza si ce s-a intamplat cu averea sindicatelor?

Cum au fost instrainate bunurile sindicalistilor?

De ce s-a alesul praful de statiunile sindicalistilor?

Ce s-a ales dupa Revolutie de patrimoniul UGSR, la "Romania, te iubesc!"

Duminica, Pro TV, ora 18!

Cosmin Savu, jurnalist "Romania, te iubesc!"/Pro TV:

• Am reusit sa punem mana pe hartiile din 1990-1991, cand baietii aceia s-au ocupat mai intai de cash - cei 4,7 miliarde de lei. Liderii sindicali de atunci neaga, spun ca si-au impartit doar dolarii. 
• In 1993, banii deja nu mai erau in conturi. In afara de bani mai erau activele imobile - intre altele, blocuri de locuinte, vandute pe legea chiriasilor, care se referea, insa, doar la imobile construite din bugetul de stat. S-au mai vandut case de oaspeti, sedii, s-a ajuns sa se vanda pana si case de cultura.
• Prin lege noile sindicate nu au avut voie sa instraineze activele UGSR pe care le-au luat in administrare, pana cand avea sa fie organizat un congres. Acest congres nu a mai avut loc. De altfel, UGSR nu s-a desfiintat niciodata oficial.
• Este foarte greu sa patrunzi la informatii de acest gen. Ancheta s-a intins pe parcursul a cateva luni, am filmat in Bucuresti, dar si in multe locuri din tara - Bistrita, Pascani, Voineasa, Vidra.
• Oamenii din structurile sindicale au fost extrem de refractari sa raspunda la intrebarile noastre. La ei nu se aplica Legea liberului acces la informatii. (sursa Hotnews)

Jaful sindical - teaser Pro TV

Inceputul anilor '90: noilor sindicate li se da dreptul de administrare asupra patrimoniului Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania (UGSR). Nu de vanzare, nu de instrainare, ci de administrare! Cu toate acestea:

1. Aproximativ 300 de milioane de dolari dispar fara urma;

 .

2. O mare parte din cele circa 20 000 de imobile ale UGSR sunt vandute, instrainate fara drept legal. Locuinte, hoteluri, baze sportive etc. Banii dispar si ei;
.

3. Autori si beneficiari - aceiasi lideri sindicali matusalemici de azi sau viitori politicieni: Bogdan Hossu, Dumitru Costin, Marius Petcu, Victor Ciorbea sau Miron Mitrea;
.

4. Structuri sindicale implicate: CSI Fratia, Cartel Alfa, CNSLR, ulterior BNS, CSDR si altele;
.

5. Incepe jaful imobiliar: se incalca legea, se fabrica acte. Parte din patrimoniul sindical imobiliar ajunge la "patroni";
.

6. Dupa aproape 20 de ani: Vantu, in buna traditie, incearca sa recupereze el patrimoniul sindical. Marturie recenta Hossu. Liderii sindicali sunt chemati la SPA in delta. Ceva se intampla si nu se inteleg, desi sindicatele se simt bine in consiliul de administratie al Realitatea TV;
.

7. Voiculescu intra pe fir: el, Mircea Geona, Crin Antonescu, Victor Ponta, Eugen Nicolaescu, Nicolae Banicioiu, Valeriu Zgonea, Varujan Pambuccian, Viorel Hrebenciuc, Aura Vasile, Daniela Popa si altii depun o initiativa legislativa in 2009 prin care cer restituirea bunurilor UNGSR catre o fantomatica Uniune pentru Preluarea Patrimoniului Sindical care ar urma sa fie constituita din confederatiile sindicale actuale. In plus, unde nu se mai poate restituirea in natura, se cer masuri reparatorii (bani)!!! Dublu jaf! Desi respinsa in Senat, initiativa legislativa este in asteptare la Camera Deputatilor. Dupa servicii sindicale aduse partidelor politice, se asteapta recompensa.

Acestea si multe alte alte informatii despre sindicalisti care vor respect veti afla duminica, de la ora 6 p.m., pe Pro TV, intr-o emisiune realizata de reporterul Cosmin Savu. Am sa revin asupra acestui subiect.

P.S.: Vorbim de circa doua miliarde de dolari.

Golanasi mici, justitia nu e curva voastra iar dreptatea nu se face posta

S.O.VANTU: - Mai si ca sa spunem pana la capat, suspendarea a fost facuta ca urmare a aliantelor pe care le-am construit eu pentru suspendare pentru ca mi-a deschis dosarul cu Banca Agricola.

Catalin Popa, Sergiu Toader, Mircea Dinescu, Cornel Nistorescu, Doru Buscu, Bogdan Chireac, Mircea Geoana, Cozmin Gusa, Relu Fenechiu, Crin Antonescu, Titus Corlatean, Miron Mitrea, Verestoy Attila, Stelian Tanase, Olguta Vasilescu, Teodor Melescanu, Ludovic Orban, Adrian Nastase, Iulian Iancu, Culita Tarata, Marian Vanghelie, Mihai Vlasov, Cozmin Gusa, Ioan Chelaru si multi, multi altii care se grabesc sa foloseasca batista ca accesoriu erotic...

Fanteziile domnului Vantu nu mira. Ele doar il devoaleaza asa cum este: un mardeias de cartier care se vrea peste intr-o lume bordel. Ceea ce loveste in plex, desi intuita, este bacanala la care se dedau, laolalta, toti cei mai de sus si altii, banuiti. Simultan sau succesiv, ei se grabesc umil si cu o placere prea putin vinovata sa privatizeze posta, compensand frustrari mai vechi ale golanasului sef.

Si, la o adica, isi are locul mirarea? Poate greata. Care creste invers proportional cu varful piramidei zamparalacului. Cata greata poate sa incapa fata de un MC pervers care se desface la slit cu o mana, in timp ce cu cealalta flutura ademenitor paraiul? Destul cat sa chemi jandarmul sa-i arda un pulan pe spate, sa-l ia de guler, sa-l arunce intr-o duba si sa-l trimita la casa de nebuni. Pana la urma, omul e autonom in patologia lui: isi defineste anomalia si o actualizeaza in realitate. Depravarea autentica incepe mai jos de el. La nivelul optiunii, unde alegerea precizeaza responsabilitatea. Jurnalisti, politicieni, sindicalisti si functionari viermuiesc si se contopesc intr-o masa amorfa, lubrifiant pentru placerea perversului. Perceptiile acestora despre orgie nu se transforma in constiinta reflexiva, in judecata asupra propriilor acte. Dar sunt destul de vii si decelabile, pentru a simti scopul ticalos pentru care, animalic, matura cu genunchii praful din fata perversului. Niciunul dintre cei enumerati nu intelege dimensiunea morala a prestatiilor, cu batista sau fara, insa toti stiu foarte bine de ce o fac si ce urmaresc. Si urmeaza un al treilea nivel. Democratic, as putea spune.  Nivelul responsabilitatii maxime si al scuzelor minime. Al celor care nu se definesc nici prin reflexie, nici prin scop, in raport cu acest Caligula de carton. E nivelul celor care cautioneaza prin deficiente organice biliare descompunerea celor din varful piramidei. Sunt cei care nu simt mirosul si nu au greturi. Ii gasesti pe forumuri, prin fata Cotrocenilor aruncand injuraturi si caschete sau comentand pe blog-ul “jurnalistului” Ciutacu. Sunt cei cu care incerci sa vorbesti despre morala, responsabilitate si integritate, despre alegeri personale si decenta, iar ei iti raspund vorbind de bani si stimulente, Basescu, Boc si Udrea. (Nota: nici aceasta postare nu este despre salarii sau Basescu!!!)

Si, totusi, de ce am deschis textul cu acel citat? Greata este subiectiva si, subsecvent, greata si revolta publice se definesc democratic. Lipsa sau deficientele ficatului favorizeaza multumirea financiara cu picioarele'n hazna. Mucoasa noastra olfactiva decide daca dorim sau nu sa mai vedem perversul maine in Cismigiu, sarind din boscheti. Pe el sau pe altul. E in regula. Igienica sau nu, este o alegere privind viata publica. Ceea ce pare ca nu inteleg, insa, purtatorii de batiste este ca justitia nu se aseamana cu ei. Nu se negociaza si nu se decide democratic. Nu se cumpara, nu se vinde, nu se comanda,  nu se voteaza si nu se aranjeaza.

Golanasi mici, justitia nu e curva voastra iar dreptatea nu se face posta!

P.S. Imi cer scuze pentru absenta indelungata, insa, intre accese convulsive de tuse, Vantu si alte mizerii sunt ultimele lucruri care te preocupa.

Update: Mircea Marian in Evenimentul Zilei - Implacabila depravare a jurnalistului în epoca Vîntu

Doua recomandari

Ceva treaba si o viroza pacatoasa nu-s cei mai buni prieteni ai inspiratiei. Asa ca, pana la proxima postare, doua recomandari de luni dimineata:

EvZ - Sever Voinescu a inghitit broasca raioasa: Decizia lui Traian Băsescu de a trimite înapoi la parlament legea pensiilor nu şterge semnificaţia faptei PDL: democrat- liberalii au adoptat, prin abuz, legea pensiilor. Cei care spun că nu s-a mai văzut aşa ceva în Parlamentul României mint.....continuare

Romania libera - I-au turnat aghiotantii pe Vantu si Luca? În dosarul de la DIICOT, Tribunalul Bucureşti a admis vineri arestarea preventivă a lui Mihai Sorin, preşedintele-director general al SC PSV Company SA (fostă Petromservice- acţionară  la Realitatea TV). Mihai Sorin este  finul lui Liviu Luca, vicepreşedintele CNSLR-Frăţia, apropiat al lui Sorin Ovidiu Vîntu, care a controlat Petromservice. Alături de Sorin Mihai au mai fost arestate alte cinci persoane, respectiv Ioan Ciucă, Ionuţ Călinescu, Ioan Predan, Mihaela Nacu şi Tatiana Dinu. De asemenea, sunt cercetate în libertate alte şapte persoane...continuare

Hoara redivivus - trompeta de partid

Nu ma intereseaza trompetele lor. Nu am avut si nu am pretentii sau asteptari de la ei. Mint asa cum respira, articuleaza cuvintele pe masura inapoierii lor morale si desfid adevaruri clare si distincte printr-o exuberanta logoreica complet irationala. Incoerenta si falsul sunt dovada loialitatii fata de partid si combustibilul carierei politice. Sova, Frunda, Voicu, Voiculescu, Chiuariu si alti 99% din gasca se incadreaza in profil.

Dublati de moderatori de talk-show-uri vulgari si duplicitari, de analisti - santajisti de presa pe post de borne etice si sindicalisti dezarticulati, creeaza o atmosfera ranceda si sufocanta. Țața cu maini in solduri este noul logo al majoritatii media romanesti. Din pacate, galceava nespalata la care suntem expusi emana mirosuri imputite care ne patrund in gesturi cotidiene, in sperante sleite, in limbaj si in propria noastra intelegere a vietii in comun. Oricat te-ai spala, ele raman acolo. Te urmaresc si te (de)formeaza.

Aceasta este atmosfera pe care o respiram. Ce poti face? Te enervezi, injuri in gand si schimbi pe Discovery. Iei o carte in mana sau te uiti la un film, si ala piratat.

Ce ne facem, insa, cu trompetele noastre? Cum reactionezi? Eu, pe langa enervare, simt o mare rusine si umilinta. Rusine pentru penibilul si propria lor lipsa de rusine, umilinta pentru ca ei, teoretic, ma reprezinta si vorbesc in numele meu. Acum cateva zile, o doamna de la PDL, pusa in fata imaginilor cu votul de la legea pensiilor, sustinea ca nu are ochelari si nu poate vedea pana la ecranul tv!!! Ca atare, nu se putea pronunta. Dumnezeule! Cere-ti iertare si o sa ti-o acordam; daca pana acum ai facut dovada si de acum incolo ne vei convinge de buna ta credinta. Dar nu ne sfida. Mincinos, ipocrit si nedemn.

Am crezut ca experienta Hoara a invatat acest partid ceva. Il mai tineti minte, nu? Plapand, usurel de minte si de caracter, debita nemestecat si cu verva impersonala, la orice ora si la orice televiziune, pe orice subiect si cu orice parteneri de talk-show, punctajul media pe care il faceau cei de la biroul de presa. Devenise icoana PR-ului pedelist. Delirul mediatic al distinsului a sfarsit pe masura penibilului personajului: cu ceva oua, rosii si sticle aruncate in cap pe la un miting sindicalist. Nu ma simt confortabil cu sentimentul; dar m-am bucurat. Am crezut ca se va invata ceva: ticalosiei si minciunii repetate ale celorlalte partide sau institutii media nu le opui tot falsul si ignobilul. Ci verbul asezat, adevarul si prestanta unor caractere puternice si oneste.

Astazi, insa, vad cum PDL-ul, ajuns la 3 metri in groapa, in vecinatatea PNTCD-ului, incepe sa-si toarne singur tarana in cap. Deunazi, ma uitam cu mila la un domn din PDL caruia i-a intrat demult, dar nu i-a mai iesit, broasca in gat. In aceeasi propozitie sasaita si balbaita, domnul in cauza era perfect confortabil, desi se plasa caragialesc intr-un fel de dilema tragica, si cu principiul egalizarii si cu principiul discriminator relativ la varsta de pensionare. Un alt domn, tiz al unui celebru penal, urmareste asiduu sa reaprinda steaua apusa a lui Hoara. Gandeste enorm si turuie agramat. Tot ieri l-am vazut fastacindu-se comic, in mistoul generalizat al ticalosilor din studioul TV, cand, cu justificarile debitate (bani contra furt de voturi), tocmai il plasase pe premier in postura demisionarului din perspectiva prezidentiala. 

Nu mai continuu. Ca ei sunt multi altii. Ne zgarie auzul cu bazaitul de vuvuzela. Zi de zi se fac de ras in studiouri tv, imping partidul dincolo de limitele suportabile ale penibilului si, ce-i mai rau, compromit idealuri isi promisiuni in care oamenii au crezut atunci cand au votat cu acest partid si cu presedintele tarii. Nu stiu unde si cum se vor opri. Sper sa mai existe vreo minte lucida prin Modrogan. Daca nu, la o adica, vor ramane tot ei. Singuri, injunghiindu-se intre ei pentru puterea intr-un partid neparlamentar.

Sorin Dumitrascu - de la vocatia onestitatii la vocatia "javrei ordinare"

Posibil sa nu-l cunoasteti. Probabil nici nu va intereseaza. Dar am sa spun, totusi, povestea lui. Cu siguranta, si dumneavoastra l-ati intalnit. Poate cu alt nume, alta varsta, in alte conditii. Este povestea omului admirabil caruia resentimentul ii sluteste inteligenta si sufletul. Este povestea tuturor ciuvicilor, dinestilor, constantinestilor sau nistorestilor. Este, in aceeasi masura, poate, povestea imaturitatii noastre in a judeca si aprecia oameni. Este povestea omului care trece de la vocatia cinstei si echilibrului la vocatia “javrei ordinare”.

Fost agent intr-unul din penitenciarele Craiovei, ambitios si inteligent, se incaiera cu absurditatea unui sistem, inca militarizat, care valorizeaza obedienta si prostia cu chipiu in pozitia de drepti. Pentru ca-si doreste sa termine facultatea, cere concediu de studii. I se refuza. In premiera, un sistem uluit, cu propensiuni tortionare si staliniste, se vede dat in judecata. Se incearca internarea lui la nebuni, cu forta.  Nu se reuseste, iar el castiga. Da, asta se intampla la cativa ani dupa Revolutie. Un sistem penitenciar pubela, in care s-au scurs, postdecembrist, toate gunoaiele din Securitate si Militie, ramasese replica fidela a anilor ’70 la sfarsitul anilor ’90.

Anii trec. Devine manager public in Ministerul Justitiei, director general adjunct al Administratiei Nationale a Penitenciarelor (ANP) spre stupoarea fostilor lui sefi militieni. Ajung sa-l cunosc. Admir determinarea, istetimea si apetitul pentru munca, atat de neobisnuit printre noi. Ma duc dupa el la ANP. Urmeaza doi ani intensi si frumosi. Intr-un sistem umil, teapan si rigid, unde cinstea, demnitatea sau initiativa sunt o bataie de cap semantica, orice cuvant frumos era in sine o reforma. Experimentam pe viu rezistenta la schimbare, ne minunam de tupeul Noricai Nicolai care incearca sa intervina telefonic pentru o angajare frauduloasa a nepoatei (da, aceeasi nepoata care a votat in parlament), aflam uluiti ca aproape jumatate din cei circa 12000 de angajati ai penitenciarelor sunt rude, facem public de rusine magistrati care trucheaza concusuri de angajare, deschidem portile catre presa si transparenta, traim sub tensiune revolta detinutilor pacaliti de Nati Meir si descoperim, sub magla de necinste si neprofesionalism, oameni admirabili, marginali si marginalizati.

Aprilie 2007. PNL-ul da ultimatum: ori Monica Macovei ori tot PD-ul afara din guvern. Deja primul ministru Tariceanu isi exprimase in sedinta de guvern revolta ca procurorii anticoruptie ancheteaza si politicieni ai coalitiei de guvernare, nu doar pe cei ai opozitiei. Zanganitul catuselor si scopul atins al aderarii au eliberat furia anti-DNA si impotriva celor care sustineau lupta anticoruptie. Monica Macovei e eliminata, presedintele suspendat. Imi dau demisia din MJ. Impotriva lui Sorin Dumitrascu si a colaboratorilor incepe prigoana. Demis, batjocorit, exilat intr-o camaruta izolata, nimeni nu mai vorbeste cu el, nimeni nu-l mai saluta. Se ajunge pana la emiterea unei HG pentru a-l putea da afara. Un sfert din angajatii ANP, suspectati a fi lucrat cu Sorin Dumitrascu, sunt detasati cu forta la penitenciarele din tara.

Impreuna cu alti prieteni incepem o lupta de gherila. Deschidem un blog cu autori anonimi, Penifest, cu care inundam presa cu informatii de prima pagina despre coruptia si abuzurile MJ-ului lui Chiuariu si care devine o celebritate, ca sursa de informatii, printre jurnalistii specializati si o platforma de dialog pentru cei 12000 de angajati ai penitenciarelor. Fac ce pot sa dublez acest efort din pozitia mea de ONG-ist. De la MJ se suna la SRI pentru informatii privind intrunirile noastre publice, se umbla in calculatoarele salariatilor ANP pentru a se afla cine citeste blog-ul si cine da informatii despre coruptia interna, fostul SIPA trimite pe masa ministrului rapoarte aiuritoare despre inventate planuri de miscari de strada pe timpul vizitei lui Bush in Romania. Nebunia si insistenta noastra dau rezultate. Incet, incet, sub presiune publica, personajele principale ale dementei din MJ si ANP sunt demise. Toti nevinovatii cazuti victime furiei lui Chiuariu ii datoreaza cel mai mult lui Sorin Dumitrascu revenirea la normalitate, fie ea relativa. 

Salt in timp: septembrie 2010. Sorin Dumitrascu este lider de sindicat la penitenciare. 

Il vad la televizor mintind cu nerusinare ca deplasarea catre Cotroceni a fost o hotarare spontana. Inconjurat de lepre de tot felul, santajisti de presa, penali si prieteni ai inculpatilor, il vad cum cautioneaza mitocania, falsul si obscenitatea. Cu nimic diferit fata de comportamentul clasei politice pe care el o acuza.

Ma uit pe Penifest, blog-ul care imi era, candva, atat de drag. Vad cum ii jigneste dispretuitor, intr-un cor al lipsei de civilizatie, pe cei pe care ii numeste “puritani”: cei cativa cititori onesti si rationali care mai faceau apel disperat la decenta si bun simt.

Il vad plangand pe umerii saracilor bugetari alaturi de sindicalisti matusalemici, prinsi intr-o increngatura de interese politice obscure si ilegalitati; cei care au instrainat ilegal, prin vanzare, bunuri ale fostului UGSR, fara a fi proprietari; cei care au profitat de bani disparuti fara urma ai fostului UGSR; cei care, la initiativa lui Voiculescu, incearca sa puna mana, prin proiectului de lege a patrimoniului sindical, pe sute de milioane de euro, daca nu miliarde, in bunuri. Sunt cei acuzati, de Hossu, intr-un razboi al mafiotilor, ca vor sa-i dea pe tava lui Vantu acest patrimoniu.

Ma uit stupefiat pe site-ul sindicatului, FSANP. O latrina. E explicatie vizibila pentru inrairea unor oameni care au fost avangarda abjectiei in desfasurarea mitingului de acum o saptamana si ceva. Si da, nu politistii au fost cei mai vulgari. Nu ei au dat tonul. Ci penitenciaristii. Nu e prima oara cand striga “iesi afara, javra ordinara”. Au mai facut-o in fata Ministerului Justitiei.

Ma uit in spate si nu pricep. Care sunt resorturile umane ascunse care te imping de la decenta intr-un vartej al nebuniei ticaloase?

P.S. Aud ca acelasi FSANP, falanga Vaslui, condus de Sorin Dumitrascu, doreste sa organizeze o manifestare sindicala in fata BCR Bucuresti, pentru nemultumiri privind credite facute individual. Welcome to Anarhia. Asteptam si molotoavele, eventual cativa morti sau raniti.